Comuna Slava Cercheza este amplasată la aproximativ 55 km de Tulcea pe DN22D. Teritoriul administrativ al comunei Slava Cercheza se învecinează: la nord cu teritoriu ladministrativ al comunei Mihai Bravu şi al comunei Nalbant, la est cu teritoriul administrativ al oraşului Babadag, la sud cu teritoriul administrativ al comunei Baia, la vest cu teritoriul administrativ al comunei Ciucurova.

Comuna Slava Cercheza are două sate în componenţă: Slava Cercheza – reşedinţă de comună şi Slava Rusă.

Cerchezii sunt o populaţie originară din Caucaz, vorbitori ai limbii cercheze, o limbă caucaziană. Din punct de vedere religios ei sunt predominant musulmani (din sec. 15), existând şi mici grupuri de creştini ortodocşi. Localităţile Slava Cercheză şi Cerchezu îşi trag denumirea de la această populaţie care a trăit odinioară pe meleagurile dobrogene.

Căi de acces: situată la intersecţia unor importante căi de comunicaţii care fac legătura între oraşele Măcin, Constanţa, Hârşova, Tulcea şi Babadag. Acestea sunt drumurile naţionale DN 22A şi DN 22 B sau drumul european E 87.

Poziţionarea geografică: Este situată în partea centrală a judeţului, iar teritoriul aferent comunei face parte din bazinul Slavei, cuprinzând partea de S-E a podişului Babadag şi partea de N-E a podişului Casimcea.

Localitatea Slava Rusa apartine de comuna Slava Cercheza, situata in judetul Tulcea, la o distanta de 62 km de orasul Tulcea si 7km de comuna de resedinta.

Trasee turistice

Slava Cercheza sat Slava Rusa – Podişul Slavelor/râul Slava Cercheza la confluenţa cu Slava Rusă – urme aşezare romano-bizantină „Libida”, Mănăstiri de rit vechi „Uspenia” hram „Adormirea Maicii Domnului” 1840 – icoana Maicii Domnului Vovidenia din Kazan, „Uspenia” unica mănăstire de călugări din lume creştină de rit vechi şi “Vovidenia” hram „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, unica mănăstire de femei din lume creştină de rit vechi, lipoveni.

Istoric

Mici populaţii de cerchezi au trăit în Dobrogea încă din sec. XVII-XVIII. După 1864, ca o consecinţă a Războiului Ruso-Caucazian, aproximativ 500.000 de caucazieni (din care predominau cerchezii, abhazii şi cecenii) au fost nevoiţi să-şi părăsească patria pentru a scăpa de subjugarea la care urmau să fie supuşi de administraţia rusă. Refugiaţii s-au stabilit în Imperiul Otoman. 150.000-200.000 de cerchezi au fost colonizaţi în Balcani, dintre care 10.000 în Dobrogea care făcea parte la vremea accea din acest imperiu. Au fost împropietăriţi cu terenurile care le-au aparţinut bulgarilor şi găgăuzilor care au emigrat în sudul Basarabiei. Cele mai mari concentrări cercheze au fost în satele Slava Cercheză (500 de familii), Horia, Turda, Băltăgeşti, Subaşi (la sud de Rasova), Ortachioi, Başchioi, IsacceaşiMihai Bravu. Cerchezii au dovedit calităţi de meşteşugari şi cinste şi corectitudine în afaceri.

Şederea cerchezilor în Dobrogea nu a fost însă de durată lungă deoarece după încorporarea Dobrogei în România(1878) populaţia cercheză împreună cu o parte a populaţiei de tătariau părăsit Dobrogea pentru a se aşeza în alte zone ale Imperiului Otoman. Exodul cerchezilor din Dobrogea face parte din evacuarea generală a acestei populaţii din Peninsula Balcanică ca o consecinţă a jafurilor şi abuzurilor comise de aceştia în războiul din 1877.  Aproximativ 40.000 de cerchezi şi tătari au părăsit Dobrogea. Oieritul era principala ocupaţie a acestor populaţii, iar exodul lor a dus în această zonă la scăderea efectivului de ovine de la 2 milioane la 500.000.

Situaţia de azi

Prezenţa unei populaţii cercheze în Dobrogea nu a mai fost consemnată începând cu secolul XX, deoarece cea mai mare parte a acestei populaţii a părăsit regiunea, restul fiind asimilat de tătari şi turci. În România există numele de familie „Cerchez” şi „Cerkez”.